Să mai zică cineva că moda nu revine periodic…

 Prin anii 2005 – 2008, până prin 2012, erau la modă promisiunile electorale cu campusuri școlare și parcurile industriale/spațiile expoziționale. 

Orice primar de cătun care se respecta, fie că păstorea doar 200 – 300 de locuitori, propunea înființarea unui parc industrial menit să atragă investitorii străini (musai, că cei autohtoni miroseau urât) și să amenajeze câte un campus școlar pentru copiii care învățau d-aiurea, prin Italia, Spania etc. pe unde ajunseseră și părinții în căutarea unui trai mai bun.

Iar dacă primarul avea și ceva relații pe la guvern, chiar avea șanse să obțină câteva milioane de lei ca să facă un campus ori un parc industrial. Nu se punea nici o condiție care să probeze eficiența economică a investiției (studii din care să reiasă că există forță de muncă disponibilă, scrisori de intenție – ca să nu spun mai mult – din partea unor investitori interesați de zonă, analize din care să rezulte populația școlară etc.).

Cu o cunoștință potrivită la ministerul potrivit, de regulă al Dezvolării, că ăla era cu bănuțul, îngropai o căruță de bani în campusuri sau parcuri industriale/centre de afaceri care, ulterior, aveau să rămână pustii (câțiva ani după aceea, am și văzut un reportaj despre parcurile industriale și centrele de afaceri prin care bătea vântull).

În fapt, ca s-o dăm pe aia corectă, erau niște mega afaceri cu para-ndărături și șpăgi cât casa, pentru primari, parlamentari, președinți de consilii județene și alți tăietori de panglici. 

După 15 ani, moda a revenit…

În Vrancea, se promite construcția a numai puțin de 5 parcuri industriale și, probabil, dacă cineva ar fi spus că sunt prea puține, numărul acestora s-ar fi dublat, triplat, multiplicat la infinit. Că doar ce, ați mai văzut politician pe care să-l doară gura să promită ori să roșească când spune bazaconii?

Nimeni nu se uită în județul învecinat, Galați, unde există un parc industrial prin care bate vântul de peste zece ani pentru că investitorii nu s-au înghesuit să-l ocupe.

 La fel și cu campusurile școlare: 

„Câte vreți, atâtea vă construim”, promit politicienii, fără să aibă în față o situație cu numărul elevilor care le-ar putea ocupa; fără să ia în calcul că numeroase familii din Vrancea trăiesc la limita subzistenței și nu-și permit să plătească costurile de cazare și masă pentru a-și ține copiii într-un campus, la Focșani, Adjud, Panciu sau unde a mai înțărcat mutul iapa. 

Mulți preferă să-și trimită copiii să facă naveta, dat fiind că transportul elevilor de la și înspre școală este gratuit.

În plus, unde ați mai văzut părinți care să-și abandoneze copiii de 5 până la 14 ani (clasele 0 - VIII), cu săptămânile, într-o altă localitate, printre străini, departe de casă și de aripa ocrotitoare a mamei?

 În fapt, suntem în plină campanie electorală, 

așa că orice este posibil: 30 de miliarde de lei investiții în Vrancea (vi se pare puțin? nu-i problemă, triplăm suma sau, mai bine, cheltuim toate cele 80 de milliarde de euro de la UE aici, în județ), 5 - 10 – 15 – 30 – un infinit de parcuri industriale, 40 – 50 – 100 de campusuri școlare, canalul Siret – Bărăgan sau, de ce nu, canalul Siret - Bărăgan - Marea Mediterană - Oceanul Pacific - Oceanul Atlantic (să fim legați cu toată lumea - ne urcăm în balercuță și ne dăm pe canal în toată lumea), universitate la Focșani, Harvard sau Cambridge, spitale la fiecare colt de stradă, autostrăzi în toate cartierele, metrou dintr-un capăt în altul al județului etc. 

În cele două săptămâni care au mai rămas până la alegeri, este de ajuns să cereți și vi se va promite absolut orice vă trece prin cap. Limita este cerul.

Doar că, 

precum în reclama cu băiatul albastru din lampă, care se supără când i se cer creme de față, bigudiuri, saci de gunoi sau topoare, în loc de premii Oscar, miliarde de dolari sau mandate de președinte - să nu cereți mărunțișuri gen ocuparea funcțiilor publice de oameni competenți, iar nu de neamurile unuia sau altuia și de analfabeți cu carnet de partid, respect din partea funcționarilor, servicii medicale/educație de calitate, pensie/salariu decent etc. 

Pentru asemenea nimicuri vă adresați oficiului de emigrare și plecați frumușel în Italia, Germania, Spania, Franța și alte